Minunea Sfantului Nectarie

S-a intamplat pe 8 nov, de sarbatoarea celor doi Arhangheli minunati, Mihail si Gavriil. Dupa o zi de umblat prin aglomeratie, in drumul meu spre casa m-am oprit in dreptul unei bisericute mici, in curtea unui spital. Dorindu-mi sa imi revin complet din oboseala am vrut sa intru sa ma rog. La intrare, o mama cersea cu copilul in brate. Tentata sa le dau bani, am trecut mai departe cu inima cat un purice, rugandu-ma sa gasesc o persoana saraca ce intr-adevar are nevoie de bani. Interiorul, mic, luminat doar de razele ce intrau pe doua ferestre mici, laterale era umplut de o tacere solemna. Am intrat instantaneu in atmosfera micii bisericute si m-am dus in fata, in locul unde se aflau icoanele. Am trecut pe rand pe la icoana Sfintilor Arhangheli, apoi la Fecioara Maria si le-am simtit lumina binefacatoare, desi continuam sa fiu obosita. Apoi, in stanga am observat o cutie cu 6 moaste si m-am indreptat spre ele sa ma rog. Ma concentram mai mult la rugaciuni decat sa observ la cine ma rog. In spatele cutiei se gasea o icoana mare, frumoasa, cu sfantul Nectarie; asa scria sub ea. Nu stiam multe despre sfant, oricum printre moaste nu era si a lui. In timp ce ma rugam am primit ideea ca trebuie sa dau bani. "Bine, am spus, dar cui- acelei femei din fata bisericii?" Sentimentul primit era ca voi stii cui. M-am gandit atunci ca Dumnezeu imi va scoate in cale vreun sarac caruia sa ii dau 10 lei sa ii fac o mica bucurie in aceasta zi de sarbatoare. Gandurile ce se nasteau in interiorul meu, dar pe care nu le gandeam eu au continuat apoi. "De ce nu le dai bisericii?" Desi cred in multe biserici pentru ca au preoti reali, totusi, nu cred in toate. Iar despre aceasta nu cunosteam nimic. Ignorand ideea, mi-am spus ca mai bine gasesc un om ce are nevoie de acei bani. Gandurile iar se nasteau in mine insistand pe faptul ca pot dona la fel de bine si bisericii, facand un acatist, de exemplu. Mintea mea iar s-a impotrivit apoi spunandu-mi ca eu nu vreau sa dau acei bani pentru mine (in acatist), ci pentru altcineva. Am primit apoi ideea ca pe acatist nu voi scrie numai numele meu, ci al mai multor fiinte dragi si tocmai de aceea pot face mai mult bine asa. Apoi am simtit un sentiment ce nu accepta refuz -ca asta e ce TREBUIE sa fac. Zis si facut, am intrebat doamna de la lumanari de unde pot lua hartie pentru acatist. Mi-a aratat, si dupa ce am scris i-am inmanat banii si hartia. Ea mi-a spus sa duc singura la icoana Fecioarei, acatistul, iar banii la sfantul Nectarie. Fara sa gandesc prea mult ce spun, am completat automat ca acolo mi-a venit ideea ca trebuie sa fac acatistul. Ea, luminandu-se la fata mi-a spus ca e un sfant mare si ca maine este sarbatoarea sa. Mi-a spus ca moastele sale sunt la Radu Voda si va fi multa lume ce va vrea sa le atinga in acea zi, dar ca pot merge oricand acolo. M-am intors la icoana, iar intr-o cutiuta de sub icoana sa am pus banii si i-am multumit ca mi-a vorbit, dandu-mi seama ca datorita lui s-a intamplat totul. In acel moment o mare gratie s-a coborat asupra mea iar toata oboseala si tot ce preluasem s-au dizolvat ca prin farmec. Iesind din biserica am realizat ca intr-adevar m-a curatat total si am fost intraga zi usoara ca un fulg. Poate sa nu va para o intamplare deosebita, dar pentru mine a fost un miracol. Sfintii abea asteapta sa ne vorbeasca, dar trebuie sa ne facem timp sa ii si ascultam, nu numai sa ne descarcam de probleme. E minunat cat de protejati si iubiti suntem pe aceasta planeta, iar sfantului Nectarie ii multumesc din toata inima si ii repet, ca acum, vrea-nu vrea, este unul din protectorii mei principali. Documentandu-ma, am aflat apoi despre ideea principala a Sfantului pe care o raspnadea: ideea de a primi gratie divina si lumina, dar cu efort, cu ceva in schimb. Desi banii au rezonanta 3D, sunt si acestia o energie. Canalizati unde trebuie pot ajuta la savarsirea miracolelor. Cum a fost in cazul meu. Eu asa voi tine minte acea zi, ca un miracol. O zi plina de lumina va doresc.